Mikey’s secret lab


Toată lumea a ajuns la un moment dat în viată la service. Invariabil drumurile din România transformă ca prin magie bucșe, pivoți, amortizoare și flanșe din cauciuc dur și aliaj în gumă de mestecat. Companii cu cifre de afaceri uriașe investesc în tehnologie de ultima generație pentru a crea piese din ce în ce mai rezistente atât timp cât sunt considerate în anumite țări consumabile. In schimb, probabil ca reacțiune fireasca străzile din țară se opun parcă din ce în ce mai tare stării de bine a articulației noastre. Striațiile, gropile, hârtoapele și chiar și valurile și tăieturile create de asfalt, acolo unde este cazul, conspiră eficace la perpetuarea drumului nostru, în teorie, către service.

Service-ul este în consecință locul unde ne trebuie prieteni, unde oameni de bine (sau nu) își au sălașul și ne scapă de frământările și enervările produse de diversele zgomote care apar apoteotic în mașinile noastre. La unii mai des, la alții mai rar, vizitele la mecanic sunt în general prilej de supărare. Bani cheltuiți, timp pierdut și în final nu facem altceva decât să plecam cu mașina mai departe pentru a o strica la loc. Exista totuși și acei câțiva, care au reușit să-și formeze prieteni printre mecanici și se pot declara oameni fericiți într-o oarecare măsura. Eu sunt unul dintre ei! Sunt conștient că mă duc sa-mi vizitez un prieten ce nu-mi va schimba niciodată injectoarele în loc să-mi curețe bujiile. De aici încolo intervine reversul medaliei, drama oamenilor de calitate, care-și fac munca cum trebuie, nu fura, nu mint, au caracter și cu toate astea societatea și/sau soarta îi fac să muncească 12 ore pe zi, uneori în condiții de neacceptat pentru unii dintre noi, și pentru ce? pentru venituri care să le acopere doar speranța de viată și să le permită să existe împreună cu noi pe suprafața asfaltată a Pământului. Din păcate cazul poate este unul general valabil. Poate sunt 1000 sau 100.000 de oameni la fel, care trăiesc alături de noi, îi vedem, dar nu-i putem ajuta asa cum, în sufletul nostru ne-am dori să o facem. Poate nu din altruism sau dintr-o bunătate exacerbată, ci din instinctul primar de a ne dori oameni buni pe lângă noi și mecanici de treabă pe lângă mașinile noastre.

Va urma … sigur!

Albumul complet se găsește în secțiunea Fotografii – MIKEY’S SECRET LAB

Advertisements
This entry was posted in Diverse. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s